abia m-am oprit din tremurat si am incetat sa mai plang.
am inca mainile inghetate..si de frig si de "frica" care mi-a fost.
este pur si simplu de necrezut..
sunt si socata si fericita si trista in acelasi timp.
este prima data cand se imbina starile astea in mine..este..
ma simt bine, dar urasc destinul, daca il pot numi asa.
cred ca o sa ma rog toata saptamana pt ce imi va spune,
ar fi..inexplicabil, nu pot spune in cuvinte cum m-as simti daca s-ar intampla.
dupa aproape un an sa.. dar ma si gandesc asa..
oare merit fericirea aia de cateva ore?
sau poate gandesc prea "dur" si o merit din plin. in fond sunt doar un copil nu, ce pacate asa mari pot avea.. ? din perspectiva unora.
oricum ar fi..tot eu voi avea de suferit.
fie ca se intampla, fie ca nu.
1 715. 63 de kilometrii nenorociti!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu